,,Te poti
impodobii cu penele altuia dar nupoti
zbura cu ele’’- Lucian Blaga
Omul este o faptura delicata, sensibila, complexa si puternica constructiv.
Pare un paradox intre complexitatea anatomica si emotionalul delicat, firav. Viata este o
cautare permanenta a ehilibrului , a depistarii starii de bine care confera
implinirea fiecarei persoane.
In tot acest joc apare perceptia obiectelor, scopurilor oamenilor, care
se bazeaza pe schema proprie de perceptie a individului. Fiecare are nivelul propriu
de educatie, de evolutie psiho-biologica, ceeace influienteaza modul de perceptie.
,,Starea de bine proprie’’ este cautata permanent , avem senzatia ca o
gasim dar ea se modifica odata cu evolutia
sociala. Cautam mereu alceva, dorim sa avem din toate, ne amagim cu
propria iluzie ce ne da confort. Alergam practice dupa iluzii. Iluzia de a fii cel mai bogat, iluzia de a fii
cel mai frumos sau frumoasa, iluzia de a fii cit mai sus pentru a ne satisface
Egoul . Facem confuzie intre Egou si Eu, lasam egoismul sa ia locul personalitatii, lasam minciuna sa
ia locul adevarului,caci am uitat calea cea dreapta si spinoasa a Credintei.
Dar uitam ce este mai important: sa ne bucuram de lucrurile simple , sa
admiram frumosul naturii, sa ridem la Soare, sa cintam in ploie, sa ajutam pe
cei ce ne cer ajutorul, sa cerem la rindul nostru ajutorul daca asta
simtim. Toate ne-au fost date pentru ca
noi sa fim fericiti,iar noua ni se pare ca ni se cuvin. Le-am gasit cind am
venit pe lume , gata facute munti ,mari,oceane, cimpii,soare ,luna , dar nu
gindim ce lasam in urma noastra.
Uneori pentru a iesi din ,,starea de bine proprie’’ e nevoie de detasare,
de concentrare asupra aceluiasi obiect, eveniment , din alte perspective.
Cautarea partii pozitive chiar si intr-un
eveniment apparent negativ . Abordarea schimbarii modului de a fii este calea
spre evolutie a individului, reasezarea
prioritatilor , regasirea resurselor proprii ca motor al schimbarii.
