Iluzia

,,Te poti impodobii  cu penele altuia dar nupoti zbura cu ele’’- Lucian Blaga

Omul este o faptura delicata, sensibila, complexa si puternica constructiv. Pare un paradox intre complexitatea anatomica si emotionalul delicat, firav. Viata este o cautare permanenta a ehilibrului , a depistarii starii de bine care confera implinirea fiecarei persoane.

In tot acest joc apare perceptia obiectelor, scopurilor oamenilor, care se bazeaza pe schema proprie de perceptie a individului. Fiecare are nivelul propriu de educatie, de evolutie psiho-biologica, ceeace influienteaza  modul de perceptie.

,,Starea de bine proprie’’ este cautata permanent , avem senzatia ca o gasim dar ea se modifica odata cu evolutia  sociala. Cautam mereu alceva, dorim sa avem din toate, ne amagim cu propria iluzie ce ne da confort. Alergam practice  dupa iluzii.  Iluzia de a fii cel mai bogat, iluzia de a fii cel mai frumos sau frumoasa, iluzia de a fii cit mai sus pentru a ne satisface Egoul . Facem confuzie intre Egou si Eu, lasam egoismul  sa ia locul personalitatii, lasam minciuna sa ia locul adevarului,caci am uitat calea cea dreapta si spinoasa a Credintei.

  

Dar uitam ce este mai important: sa ne bucuram de lucrurile simple , sa admiram frumosul naturii, sa ridem la Soare, sa cintam in ploie, sa ajutam pe cei ce ne cer ajutorul, sa cerem la rindul nostru ajutorul daca asta simtim.  Toate ne-au fost date pentru ca noi sa fim fericiti,iar noua ni se pare ca ni se cuvin. Le-am gasit cind am venit pe lume , gata facute munti ,mari,oceane, cimpii,soare ,luna , dar nu gindim ce lasam in urma noastra.

Uneori pentru a iesi din ,,starea de bine proprie’’ e nevoie de detasare, de concentrare asupra aceluiasi obiect, eveniment , din alte perspective. Cautarea  partii pozitive chiar si intr-un eveniment apparent negativ . Abordarea schimbarii modului de a fii este calea spre evolutie a individului, reasezarea  prioritatilor , regasirea resurselor proprii ca motor al schimbarii.