duminică, 16 iunie 2013

Increderea in sine


Cum sa-ti cresti increderea in tine? E intrebarea pusa frecvent de oameni indiferent de virsta. Aceasta intrebare ne-o punem cand suntem tristi, dezamagiti, parasiti de cineva drag. Uneori consideram ca suntem vinovati cand lucrurile merg altfel decat ne dorim, amplificam starea de disconfort dind sensuri deformate ca de exemplu: ,,asta s-a intimplat pentru ca eu sunt vinovat, nu am facut....”/,, daca nu sunt bun de nimic cum sa mearga treaba?’’/,,avea dreptate (mama, tata, bunica, bunicul, unchiul, invatatoarea, etc) cand spunea ca nu am sa reusesc in viata!’’


In primii ani din viata se construieste increderea in noi, familia joaca un rol deosebit in echilibrul copilului si a viitorului adult. Atmosfera din familie pe care copilul o constientizeaza ii marcheaza jaloanele dupa care se va orienta in viata. Copilul care se dezvolta intr-o familie dezbinata va fi nesigur pe el, va deveni sensibil la schimbarile din jurul sau. Sistemul de valori al copilului va urmari adultul in luarea deciziilor. Stabilirea echilibrului emotional asigura o dezvoltare personala armonioasa.
Educatia joaca un rol important in dezvoltarea increderii. Un copil stimulat, motivat, recunoscut, in parcurgerea etapelor scolare din viata sa va avea incredere in sine.
De ce ne pierdem increderea?
Caci undeva in timp nu am perceput lucrurille la valoarea lor reala ci au suferit o deformare datorita complexelor formate sau dezvoltate in timp.
Un copil care a primit numai critici din partea parintilor, educatorilor, va avea convingerea ca nu poate reusii in viata, va devenii in timp depresiv, greu isi va regasi echilibrul dupa un cat de mic esec.
Ce este de facut?
Sa fim intelegatori cu cei de linga noi, care sunt mai sensibili, sa ne incurajam proprii copii dar sa nu exageram .
Ca adult putem sa ne fixam obiective mici, medii, inalte, pe care sa ne propunem sa le atingem intr-un timp  scurt sau lung.
De exemplu ,,imi propun ca in vara asta sa merg la munte, la mare, intr-o excursie’’- obiectiv pe termen scurt.; ,,imi propun ca in doi ani sa-mi cumpar o masina, o casa, etc.”- obiectiv pe termen lung. Fixarea obiectivelor si atingerea lor ajuta la castigarea increderii in noi.

Daca obiectivele sunt gresit atinse, neimplinirea lor  genereaza dezarmonie, ceeace conduce la scaderea stimei de sine.
Nu este recomandat sa ne fixam obiective greu de atins raportate la posibilitatile noastre fizice si materiale. In acest caz nerealizarea lor duce la dezvoltarea complexului de inferioritate. Daca un adolescent isi fixeaza sa ajunga fotomodel si nu reuseste , va deveni complexat de aspectul sau fizic: ,,daca nu am reusit inseamna ca nu sunt frumos!”, ori daca nu a intrat intr-un anumit standard asta nu inseamna ca nu are calitati fizice .
Acceptarea si impacarea cu noi insine este ceeace ne reda increderea in noi.
,,Caci cel mai rational dintre oameni este intotdeauna omul credincios : acesta pentru ca numai el este in stare sa vada adevarul in oglinda cea curata a sufletului sau!”(sf.Nicolae Velimirovici)


Carmen Macovei

sâmbătă, 15 iunie 2013

Dezvoltarea personală a copiilor, între mit şi realitate


01 octombrie 2012 | Cristina DOSULEANU 



Inţelegerea maturilor pentru copii este cea mai bună cale de dezvoltare personală







Ziua educaţiei nonformale a fost un prilej pentru Asociaţia pentru Promovarea Valorilor Sociale să experimenteze diferite forme de învăţare, pornind de la principiul că "Oricine poate învăţa. Oriunde. Tot timpul".

La Restaurantul Tratorria s-au întâlnit elevi, profesori şi părinţi, care au participat, timp de două zile, la un foarte interesant experiment. Vineri după amiază, s-a urmărit dezvoltarea personală prin culoare. Părinţii, elevii şi profesorii au fost împărţiţi în trei grupe, fiecare având de reprezentat prin desen şi culoare o anumită valoare socială: egalitate, încredere şi acceptare. După un anumit timp, grupele schimbau mesele de lucru şi membrii grupei erau nevoiţi să continue desenul început de grupa anterioară. S-au exersat, în acest fel, toleranţa, înţelegerea, încredrea între cele trei categorii care altfel sunt pe picior de război. "Am dorit ca prin acest atelier de educaţie nonformală să desfiinţăm barierele dintre elevi, profesori şi părinţi, să se exerseze încrederea, egalitatea şi acceptarea", a precizat psihoterapeutul Carmen Macovei. La eveniment au participat profesori şi elevi de la "Edmond Nicolau", "Iorga", Liceul de Artă şi "Bălcescu". După o oră şi jumătate de joacă, s-a ajuns la concluzia că fiecare dintre reprezentanţii celor trei categorii, părinţi, profesori, elevi trebuie să manifeste şi să exerseze în egală măsură cele trei valori sociale.

A doua zi, în acelaşi loc, s-a desfăşurat Cafeneaua publică, o altă metodă de educaţie nonformală, care a avut tema "Rolul educaţiei nonformale în dezvoltarea personală". Preşedintele Asociaţiei pentru Promovarea Valorilor Sociale, Elisaveta Drăghici, a explicat că metoda constă în realizarea unui dialog activ între participanţi, efectuarea schimbului de informaţii şi găsirea soluţiilor. Timp de aproximativ o oră şi jumătate s-a discutat despre educaţia nonformală şi s-a ajuns la concluzia că este o cale imposibil de ocolit dacă profesorii şi părinţii urmăresc dezvoltarea personală a copiilor.
Acţiunea a fost organizată de Asociaţia pentru Promovarea Valorilor Sociale
 

duminică, 9 iunie 2013

REGELE PASTAIE



A fost odata ca niciodata ,departe peste mari si tari, o insula a verdeturilor iar regele care guverna era numit ,,Regele Pastaie’’.

Era inalt si falnic cu o mantie verde plina de pastai. Avea un lujer lung pe care se catara deasupra deasupra tuturor. Se credea cel mai frumos si cel mai inteligent , le vorbea tuturor de la inaltime. Insula verdeturilor era era bogata ,organizata in zone colorate :
Zona galbena era a fasolei galbene ce se razboia cu fasolea verde.
Zona portocalie apartinea morcovului triumfator, mai viguros ca pastirnacul.
Zona alba era acolo , unde telina dadea sfaturi iar plingacioasa ceapa era mereu nemultumita.
Zona verde  avea vedeta pe varza infoiata, fasolea verde si pastaile pline de boabele de mazare. In pastai cresteau rotunde boabele de mazare.

Intr-o zi, in zori Regele Pastaie, cocotat pe lujer anunta;
- Astazi , vom ridica o piramida colorata care sa ajunga pina la cer. Toate verdeturile si legumele   vor veni pe rind la chemarea mea si vor forma straturile piramidei!
Zumzaiau vedeturile si se grupau pe zone de culoare in jurul fiecarei capetenii.
- Intii sa vina zona alba! Striga regale.
Repede raspundeau radacinoasele ce se rostogoleau pe rind intii telina urmata de ceapa, gulii, usturoi si altele, dornice de a raspunde dorintei  regelui.
Ele formau baza piramidei, mindre ca sunt de baza in insula.
- Sa plece ceapa, caci aluneca ! Sa  vina cartoful in locul ei! Spuse ferm regele.
Ceapa a inceput sa plinga, dar morcovul o linistii caci ea va intra printre straturi si sa aiba rabdare!
La comanda Regelui Pastaie crestea piramida in straturi, straturi: albe, potocalii, verzi, galbene si iar se repetau culorile pina cind au ajuns la cer. Pamintul de pe insula ramasese sarac si negru fara pic de verdeturi. Multumit, Regele Pastaie se uita jos, de pe lujer  si  vedea ca numai era nici o verdeata, pamintul era negru. Se uita la piramida si spuse:
- Acum, ma voi urca la cer!
Urca pe piramida constrita, dar verdeturile nemultumite au inceput gilceava si se miscau in toate directiile. Regele Pastaie se catara fara sa le auda. Urca spre cer ca sa conduca de acolo de sus! Urca greoi caci boabele rotunde de mazare din pastaile din  mantie, cresteau, cresteau, pina cind pocneau, una cite una. Mazarea era rotunda, verde, pastaia se ingalbenea de invidie si se usca, iar boabele se rostogoleau la vale. In timp ce urca regale, boabele de mazare il trageau in jos.
Obosit intru-sfirsit a ajuns in virful piramidei si a strigat:
- Am ajuns la cer si eu sunt stapinul Pamintului!
Voi verdeturilor ramineti in piramida sa nu va imprastiati pe pamint! Gilceava verdeturilor crestea, dar regale nu auzea. Era in cer pe un nor pufos si privea pamintul cu multa superioritate:
- Ce mici sunt verdeturile! Cum am stat cu ele atita timp! Am nevoie de ceva maret, nu de micile zarzavaturi! 
In timp ce spunea aceste cuvinte , boabele de mazare cresteau, cresteau, iar Regele Pastaie se umfla ,se ingalbenea si pocnea incet,incet. Boabele  de mazare libere se rostogoleau peste piramida: 
- Suratelor, tineti-ne la voi!Ajutati-ne sa raminem sus la cer!
Toate verdeturile se faceau ca nu aud caci sosoteau:
- A pocnit Regele Pastaie !
Varza alba si varza rosie se infoiau pina cind a venit ploaia si gerul cind au inghetat.
Morcovii s-au vestejit si impreuna cu pastirnacii s-au micsorat.
Telina si ceapa s-au uscat iar piramida a descrescut incet, incet pina cind nu a mai fost .
Insula verdeturilor s-a desfiintat singura, caci piramida construita s-a naruit. Regele Pastaie a pocnit incet, incet eliberind boabele de  mazarece s-au rostogolit in pamint.
Dupa ani si ani din pamintul negru a rasarit un firicel verde care a crescut, a crescut si a ajuns un lujer puternic. Apoi au rasarit alte firicele verzi pina cind pamintul din negru era verde.Soarele si ploaia din nori a ajutat firicelele verzi sa se dezvolte.Au aparut iar toate verdeturile care nu erau grupate in zone colorate alb,portocalii,verzi,galbene ca alta data.Erau omogene ca numar si marime , intrepatrunse ca si culori astfel incit formau un covor multicolor si uniform.
- Unde este Regele Pastaie ? Se intrebau verdeturile.  
Lujerul care crescuse viguros le spuse cu superioritate: 
 - Regele Pastaie a murit dar creste fiul lui, Pastaiel!
Pastaiel a crescut, dar a invatat ceva de la moartea tatalui sau: A pastrat insula verdeturilor omogena, intercalate ca si culori  asa incit fiecare se bucura de culoarile vecine.A decretat ca mazarea sa se elibereze din pastaie cu mai putina suferinta la momentul care il hotaraste pastaia.A invatat sa multumeasca  soarelui si norilor cu ploaie pentru ca ajuta verdeturile sa creasca.Lujerul a fost folosit ca turn de observatie, nu ca scara spre cer. Insula verdeturilor a trait in armonie pina in zilele noastre. Cind oamenii au inceput sa descopere insula verdeturilor si echilibrul lor.