A fost odata ca niciodata
,departe peste mari si tari, o insula a verdeturilor iar regele care guverna
era numit ,,Regele Pastaie’’.
Era inalt si falnic cu o
mantie verde plina de pastai. Avea un lujer lung pe care se catara deasupra deasupra
tuturor. Se credea cel mai frumos si cel mai inteligent , le vorbea tuturor de la
inaltime. Insula verdeturilor era era bogata ,organizata in zone colorate :
Zona galbena era a fasolei galbene ce se razboia cu fasolea verde.
Zona portocalie apartinea morcovului triumfator, mai viguros ca
pastirnacul.
Zona alba era acolo , unde telina dadea sfaturi iar plingacioasa ceapa era
mereu nemultumita.
Zona verde avea vedeta pe varza
infoiata, fasolea verde si pastaile pline de boabele de mazare. In pastai
cresteau rotunde boabele de mazare.
Intr-o zi, in zori Regele Pastaie, cocotat pe lujer anunta;
- Astazi , vom ridica o piramida colorata care sa ajunga pina la cer. Toate
verdeturile si legumele vor veni pe
rind la chemarea mea si vor forma straturile piramidei!
Zumzaiau vedeturile si se grupau pe zone de culoare in jurul fiecarei
capetenii.
- Intii sa vina zona alba! Striga regale.
Repede raspundeau radacinoasele ce se rostogoleau pe rind intii telina
urmata de ceapa, gulii, usturoi si altele, dornice de a raspunde dorintei regelui.
Ele formau baza piramidei, mindre ca sunt de baza in insula.
- Sa plece ceapa, caci aluneca ! Sa
vina cartoful in locul ei! Spuse ferm regele.
Ceapa a inceput sa plinga, dar morcovul o linistii caci ea va intra
printre straturi si sa aiba rabdare!
La comanda Regelui Pastaie crestea
piramida in straturi, straturi: albe, potocalii, verzi, galbene si iar se
repetau culorile pina cind au ajuns la cer. Pamintul de pe insula ramasese sarac
si negru fara pic de verdeturi. Multumit, Regele Pastaie se uita jos, de pe lujer si
vedea ca numai era nici o verdeata, pamintul era negru. Se uita la
piramida si spuse:
- Acum, ma voi urca la cer!
Urca pe piramida constrita, dar verdeturile nemultumite au inceput gilceava si se miscau in toate
directiile. Regele Pastaie se catara fara
sa le auda. Urca spre cer ca sa conduca
de acolo de sus! Urca greoi caci boabele rotunde de mazare din pastaile
din mantie, cresteau, cresteau, pina
cind pocneau, una cite una. Mazarea era rotunda, verde, pastaia se ingalbenea de invidie si se usca, iar boabele se rostogoleau la
vale. In timp ce urca regale, boabele de mazare il trageau in jos.
Obosit intru-sfirsit a ajuns in virful piramidei si a strigat:
- Am ajuns la cer si eu sunt
stapinul Pamintului!
Voi verdeturilor ramineti in piramida sa nu va imprastiati pe pamint! Gilceava verdeturilor crestea, dar regale nu auzea. Era in cer pe un nor
pufos si privea pamintul cu multa superioritate:
- Ce mici sunt verdeturile! Cum am stat cu ele atita timp! Am
nevoie de ceva maret, nu de micile zarzavaturi! In timp ce spunea aceste cuvinte , boabele de mazare cresteau, cresteau, iar Regele Pastaie se umfla ,se ingalbenea si pocnea incet,incet. Boabele de mazare libere se rostogoleau peste piramida:
- Suratelor, tineti-ne la voi!Ajutati-ne sa raminem sus la cer!
Toate verdeturile se faceau ca nu aud caci sosoteau:
- A pocnit Regele Pastaie !
Varza alba si varza rosie se infoiau pina cind a venit ploaia si gerul cind
au inghetat.
Morcovii s-au vestejit si impreuna cu pastirnacii s-au micsorat.
Telina si ceapa s-au uscat iar piramida a descrescut incet, incet pina cind
nu a mai fost .
Insula verdeturilor s-a desfiintat singura, caci piramida construita s-a
naruit. Regele Pastaie a pocnit incet, incet eliberind boabele de mazarece s-au rostogolit in pamint.
Dupa ani si ani din pamintul negru a rasarit un firicel verde care a
crescut, a crescut si a ajuns un lujer puternic. Apoi au rasarit alte firicele verzi pina cind pamintul din negru era
verde.Soarele si ploaia din nori a ajutat firicelele verzi sa se dezvolte.Au
aparut iar toate verdeturile care nu erau grupate in zone colorate alb,portocalii,verzi,galbene
ca alta data.Erau omogene ca numar si marime , intrepatrunse ca si culori
astfel incit formau un covor multicolor si uniform.
- Unde este Regele
Pastaie ? Se intrebau verdeturile. Lujerul care crescuse viguros le spuse cu superioritate:
- Regele
Pastaie a murit dar creste fiul lui, Pastaiel!
Pastaiel a crescut, dar a invatat ceva de la
moartea tatalui sau: A pastrat insula verdeturilor
omogena, intercalate ca si culori asa incit
fiecare se bucura de culoarile vecine.A decretat ca mazarea sa se
elibereze din pastaie cu mai putina suferinta la momentul care il hotaraste
pastaia.A invatat sa multumeasca soarelui si norilor cu ploaie pentru ca ajuta
verdeturile sa creasca.Lujerul a fost folosit ca turn de observatie, nu ca
scara spre cer. Insula verdeturilor a trait in armonie pina in
zilele noastre. Cind oamenii au inceput sa descopere insula verdeturilor si
echilibrul lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu