Cum sa-ti cresti increderea in tine? E
intrebarea pusa frecvent de oameni indiferent de virsta. Aceasta intrebare ne-o
punem cand suntem tristi, dezamagiti, parasiti de cineva drag. Uneori
consideram ca suntem vinovati cand lucrurile merg altfel decat ne dorim,
amplificam starea de disconfort dind sensuri deformate ca de exemplu: ,,asta
s-a intimplat pentru ca eu sunt vinovat, nu am facut....”/,, daca nu sunt bun
de nimic cum sa mearga treaba?’’/,,avea dreptate (mama, tata, bunica, bunicul,
unchiul, invatatoarea, etc) cand
spunea ca nu am sa reusesc in viata!’’
In primii ani din viata se construieste
increderea in noi, familia joaca un rol deosebit in echilibrul copilului si a
viitorului adult. Atmosfera din familie pe care copilul o constientizeaza ii marcheaza jaloanele dupa care se va orienta in viata. Copilul care se dezvolta
intr-o familie dezbinata va fi nesigur pe el, va deveni sensibil la schimbarile
din jurul sau. Sistemul de valori al copilului va urmari adultul in luarea
deciziilor. Stabilirea echilibrului emotional asigura o dezvoltare personala
armonioasa.
Educatia joaca un rol important in dezvoltarea
increderii. Un copil stimulat, motivat, recunoscut, in parcurgerea etapelor
scolare din viata sa va avea incredere in sine.
De ce ne pierdem
increderea?
Caci undeva in timp nu am perceput lucrurille
la valoarea lor reala ci au suferit o deformare datorita complexelor formate
sau dezvoltate in timp.
Un copil care a primit numai critici din
partea parintilor, educatorilor, va avea convingerea ca nu poate reusii in
viata, va devenii in timp depresiv, greu isi va regasi echilibrul dupa un cat
de mic esec.
Ce este de facut?
Sa fim intelegatori cu cei de linga noi, care
sunt mai sensibili, sa ne incurajam proprii copii dar sa nu exageram .
Ca adult putem sa ne fixam obiective mici,
medii, inalte, pe care sa ne propunem sa le atingem intr-un timp scurt sau lung.
De exemplu ,,imi propun ca in vara asta sa
merg la munte, la mare, intr-o excursie’’- obiectiv pe termen scurt.; ,,imi propun ca in doi ani sa-mi cumpar o
masina, o casa, etc.”- obiectiv pe termen lung. Fixarea obiectivelor si atingerea
lor ajuta la castigarea increderii in noi.
Daca obiectivele sunt gresit atinse,
neimplinirea lor genereaza dezarmonie,
ceeace conduce la scaderea stimei de sine.
Nu este recomandat sa ne fixam obiective greu
de atins raportate la posibilitatile noastre fizice si materiale. In acest caz
nerealizarea lor duce la dezvoltarea complexului de inferioritate. Daca un
adolescent isi fixeaza sa ajunga fotomodel si nu reuseste , va deveni complexat
de aspectul sau fizic: ,,daca nu am reusit inseamna ca nu sunt frumos!”, ori
daca nu a intrat intr-un anumit standard asta nu inseamna ca nu are calitati
fizice .
Acceptarea si impacarea cu noi insine este
ceeace ne reda increderea in noi.
,,Caci cel mai rational dintre oameni este
intotdeauna omul credincios : acesta pentru ca numai el este in stare sa vada
adevarul in oglinda cea curata a sufletului sau!”(sf.Nicolae Velimirovici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu